Un singur alergător va participa, anul acesta, la cea de a 32-a ediție a Crosului 15 Noiembrie. Asta din cauza faptului ca activitățile legate de comemorarea momentului 15 noiembrie 1987 au fost suspendate, din cauza pandemiei.

„Noi ne-am hotărât să alerge doi oameni de-ai noștri din asociație, doi seniori. Între timp, unul dintre cei doi are Covid, nu mai poate să alerge, și o să participe maratonistul care a alergat pentru noi anul trecut”, a explicat președintele Asociației 15 Noiembrie 1987, Marius Boeriu.

La troița de la Spitalul Județean se vor putea depune coroane în memoria celor care au căzut în lupta împotriva comunismului. Cei care doresc să aducă un omagiu, pot face acest lucru pe tot parcursul zilei, a adăugat Marius Boeriu.

15 Noiembrie 1987 este „ziua care nu se uită”, așa cum îi spun brașovenii. A fost ziua în care a fost dat semnalul unei schimbări ce avea să vină doi ani mai târziu, la Revoluția din 1989. Semnalul că regimul se clătina și nu mai era susținut nici măcar de muncitori - cei cu care regimul își legitima puterea, pretinzând că îi ocrotește.

În seara de 14 noiembrie, muncitorii de la „Steagu Roșu” primeau fluturașele de salariu, ciuntit, din nou. Au oprit lucrul, iar dimineața, la venirea schimbului 1, nemulțumirile au luat amploare. Într-un protest spontan, au pornit spre „Județeana de partid”, iar pe drum li s-au alăturat mii de alți brașoveni. La Spitalul Județean, protestul social s-a transformat în protest împotriva regimului.

Revolta muncitorilor a fost înăbușită violent de către regim și doar intervențiile din afara granițelor au făcut ca muncitorii arestați, judecați și condamnați – 61, în total, să nu fie executați. Au fost deportați în alte orașe, de unde au revenit după căderea regimului. Torționarii lor nu au fost pedepsiți nici astăzi.