Săptămâna Mare are o anumită însemnătate pentru fiecare dintre noi. Și dacă mulți dintre orășeni fac o escapadă la munte pentru a petrecere Paștele alături de cei dragi, la sate, oamenii se reunesc pentru a pregăti totul în comunitate și în familie.

La Drăguș, un sat din județul Brașov, în Săptămâna Mare oamenii își împart sarcinile cuviincios și fiecare știe bine ce are de făcut.

Doamna Maria Racu este director la un liceu din Făgăraș, dar s-a născut la Drăguș, iar în aceste zile, alături de familie se pregătește pentru sărbătoarea Învierii Domnului:

”Lunea, marțea, miercurea începea curățenia propriu-zisă de Paște. Curățenia în gospodărie și sarcinile erau foarte bine împărțite și cum sunt și astăzi, în gospodărie. De regulă bărbații erau pe partea de măturat, strâns vegetația uscată. Femeile se ocupau de curățenie, atât cea pur materială, cât și pregătirea trupească și sufletească pentru Înviere”.

Urmează cele mai importante zile din Săptămâna Mare, în care toată suflarea satului este angrenată.

”În zorii zilei, adică cum se spune în popor <`ispe joi > adică dinspre miercuri înspre joi, de la ora 3 dimineața, femeile, pe vecinătăți sau graduri de rudenii, merg în cimitir, unde aprind lumânări, tămâiază mormintele. Se face această rugăciune colectivă și este o atmosferă extraordinară care și înfioară, dar care te și smerește. În comunitatea drăgușană, corul este cel care ține isonul preotului și dă răspunsurile (...) În Joia Mare se pregătesc bucatele: cozonacii, prăjiturile, pasca și, bineînțeles, se vopsesc ouăle. În această zi se sfințesc Paștile, prescurile și vinul. La Drăguș, anafura se înmoaie în vin și un lucru foarte important, la acest proces de pregătire a Paștilor participă numai bărbații. Ei sunt cei care taie anafura și pe urmă o înmoaie în vin. Vinul trebuie ales cu migală, pentru că trebuie - cum spun bătrânii satului - să nu se tulbure, trebuie să fie un vin dulce. Joia Mare culminează în semnificații cu Denia celor 12 Evanghelii. În timpul în care se citesc aceste evanghelii există un obicei: să îți faci câte un nod la franjurul de la cârpă pentru fiecare evanghelie la care ai asistat. În momentul în care pe capul acelei familii, sau în curtea acelei familii vine un necaz, o situație limită, se desface un nod și se spune că e aducător de lumină”, a explicat prof. Maria Racu.

Vinerea Mare este considerată o zi neagră:

”În această zi nu se fac treburi în gospodărie, nu se coase, nu se calcă. Se scoate Epitaful din altar și se pune pe o masă în mijlocul bisericii. Seara, corul de femei cântă Prohodul. Bărbații iau Epitaful pe niște suporți din lemn și alături cu părintele ieșim ca să înconjurăm biserica”.

Ultimele pregătiri se fac în Sâmbăta Mare:

”Sâmbăta era pentru sacrificarea mielului. Acum, femeile pregătesc hainele pentru mersul la biserică, frumos gătite, mai ales hainele populare. Totul era pus în perfectă ordine, ca la ora 24, toată familia, cu mic, cu mare, să participe la slujba Învierii”, a precizat doamna Maria Racu.

Lumina pe care o iau credincioșii în Noaptea de Înviere se păstrează tot timpul la icoană, alături de crenguțele de salcie de la Florii. În caz de vreme rea sau grindină, în timpul anului, se poate spune o rugăciune, pentru a se reface echilibrul naturii.

Sursa foto: prof. Maria Racu