Una dintre cele mai emoționate incursiuni deltaice este cea în lumea magică a haholilor din satul Letea al căror număr, în prezent, depășește cu puțin 300 de persoane. Acesta face parte din comuna C.A. Rosetti din județul Tulcea, situându-se pe cel mai mare grind deltaic, Letea, care a luat naștere în urmă cu 10.000 de ani.

Haholii sunt, neoficial, refugiați politic din Imperiul Rus, din timpul Împărătesei Ecaterina cea Mare, care s-au stabilit în paradisul Deltei în anul 1709. Dacă vă întâlniți cu ei, să nu cumva să le spuneți din greșală lipoveni căci pentru haholi este o jignire.

În Letea, se poate ajunge doar pe apă, iar pe uscat veți fi preluați de singurul transport disponibil în sat - căruța albastră. Încă de la intrare, veți pătrunde într-o poveste cu căsuțe albe cu acoperiș din stuf, garduri și ferestre mici, toate vopsite în albastru de Deltă, iar mușcatele multicolore îți zâmbesc la geamuri. Veți avea senzația că vă aflați pe o plajă imensă, atât ulițele, cât și grădinile cu zarzavaturi sunt acoperite cu nisip fin și scoici. Localnicii au un mod aparte de a crește animalele, lasându-le libere să își caute hrana, iar păsăretul stă la un loc într-o curte mare acoperită cu pene și… zeci de ouă.

După un scurt popas, turiștii urcă în căruța în care îi așteaptă Stelică, un cățel de toată ispravă, și alături de un localnic purced la drum către pădurea ruptă din basm - vestita Pădure Letea cu ai ei cai sălbatici unici în Europa, robuşti, înalţi şi cu o alură zveltă. S-ar părea că în prezent, în magica pădure Letea trăiesc aproximativ 2.000 de cai, istoria lor începând imediat după Revoluția din 1989, când în urma colapsului agriculturii de stat, dobrogenii din Deltă nu au mai folosit caii așa că i-au lăsat liberi, iar aceștia s-au sălbăticit.

"Mica junglă a Deltei Dunării" cum este numită pădurea Letea este cea mai veche rezervație naturală din România, dar și cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, având o suprafață de peste 5.200 hectare.

Ghizii turistici spun că Pădurea Letea, împreună cu Pădurea Caraorman și Delta Dunării reprezintă al treilea loc din lume ca număr de specii de plante și animale, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali.

În urmă cu 6000 de ani, în acest loc, era mare, iar dovadă stau dunele de nisip, cea mai înaltă având 22 de metri, acoperite cu singura plantă adaptată acestora, "Cârcelul de nisip" cu rădăcină sub formă de rizomi. Tot aici ați putea da nas în nas cu șacalii de deltă, dar veți putea îmbrățișa și unul dintre martorii tăcuți ai istoriei ultimilor 500 de ani, stejarul secular. Inedite sunt și lianele grecești care au asediat pădurea în mijlocul căreia se găsesc ochiuri de apă de unde superbii cai de Letea se adapă. Aici, la final de iarnă, nu se poate pătrunde pentru că totul este acoperit cu apă, iar peștii își depun icrele printre copaci.

Excursia drumeților prin aceste lumi se termină cu o masă copioasă cu preparate din pește, după rețete cu specific ucrainean, servite chiar la unul dintre localnicii care și-a tranformat curtea și locuința în casă de oaspeți, fiind singura lor sursă de venit, în condițiile în care, în sat, nu există nici canalizare și nici apă potabilă, aceasta fiind adusă săptămânal cu tractoare sau căruțe.

Cel mai greu moment a fost plecare, asta pentru că nu ne-am fi dat desprinși de povestea Letea.