Arhivă : Știri din actualitate Înapoi
Ziua Regalității și Ziua Românității Balcanice
Din 1866 și până în 1947, la venirea la putere a comuniștilor, 10 mai era Ziua Națională a României.
La 10 mai 1866, Carol Hohenzollern de Sigmaringen sosea în România, la București și începea cea mai lungă domnie din istoria României, de 48 de ani.
„Modernizarea statului român este legată de venirea pe tron a prințului Carol. Apoi, independența este legată tot de 10 mai. Chiar și simbolul Unirii Mari este legat de 10 mai, pentru că să nu uităm că regatul sub care s-au unit Transilvania, Bucovina și Basarabia a fost proclamat la 1881. Ce însemna acest lucru? Faptul că era un stat european, recunoscut, puternic, care putea să aibă grijă de românii din afara granițelor”, a explicat istoricul Nicolae Pepene.
De Ziua Regelui, în 1877, Parlamentul României adopta Declarația de Independență.
Regimul comunist avea să considere ziua de 9 mai, când Mihail Kogălniceanu citea declarația, drept zi a independenței.
“De la 1866, până la 1877, timpul a fost foarte scurt. În toată această perioadă (...) oamenii politici români, sub conducerea principelui, a domnitorului Carol, nu au stat deloc degeaba. A fost o activitate diplomatică foarte intensă, începută, ce e drept, încă de pe vremea lui Cuza Vodă, dar, de asemenea, ce a reușit Carol, ofițer fiind, chiar cu experiență de război, am reușit să avem într-un timp record - aș putea spune - pentru Europa, o armată cu care nu ne-am făcut de rușine pe frontul din Balcani”, a adăugat Nicolae Pepene.
Patru ani mai târziu, în 10 mai 1881, avea loc un alt eveniment important: încoronarea lui Carol I.
Ca zi națională, 10 Mai era sărbătorită de toți românii, care luau parte la celebra bătaie de flori de la șosea.
Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917, de ocupația germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forțată a regelui Mihai din 1947.
Pe de altă parte, 10 mai este și Ziua Românității Balcanice. În luna iunie a anului 2021, președintele Klaus Iohannis promulga legea prin care se instituia această zi.
Ea marchează faptul că, la 10 mai 1905, prin decret sultanal, se recunoșteau drepturile naționale ale românilor din fostul Imperiu otoman – meglenoromâni și aromâni.
„Noi fiind un stat puternic, foarte respectat în Balcani, am început să facem demersuri pentru obținerea drepturilor, în primul rând a libertăților cetățenești și apoi a drepturilor ca și etnie, pentru românii aflați mai ales în partea de nord a Greciei, în partea de sud a Serbiei, granița cu actuala zonă Macedonia – Bulgaria, o zonă foarte fierbinte, o zonă în care drepturile naționale au fost, de-a lungul istoriei moderne, o mare problemă”, a precizat Nicolae Pepene.
Solicitările României au dus chiar la o rupere a relațiilor diplomatice cu Grecia, însă lucrurile s-au rezolvat în scurt timp.
Această zi este considerată o dovadă de atașament față de toți românii din Balcani, indiferent de cum sunt numiți – aromâni, meglenoromâni, istroromâni, vlahi sau caravlahi.
Sărbătoarea a fost adoptată în condițiile în care, potrivit specialiștilor, este posibil ca limba aromână să dispară peste o generație, dacă nu se vor lua măsuri.